Cadrul legal și normativ pentru lucrari de termoprotectie.

Activitatea de termoprotecție se desfășoară în conformitate cu o serie de acte normative și standarde tehnice obligatorii în România și în Uniunea Europeană:

Legislație națională:

• Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, cu modificările ulterioare
• H.G. nr. 622/2004 privind stabilirea condițiilor de introducere pe piață a produselor pentru construcții (transpune Regulamentul UE 305/2011)
• Normativul P 118/1999 – Normativ de siguranță la foc a construcțiilor (în curs de înlocuire cu seria P 118-1, P 118-2, P 118-3)
• Ordinul MAI nr. 163/2007 – Norme Generale de Apărare Împotriva Incendiilor
• Ordinul MLPAT nr. 3/N/1995 – Ghid privind protecția la foc a structurilor din oțel

Standarde europene (EN) aplicabile:

• EN 13381-4 / EN 13381-8 – Metode de testare a contribuției la rezistența la foc a elementelor structurale (pentru protecții reactive și pasive)
• EN 1363-1 – Rezistența la foc: cerințe generale pentru testare
• EN 1090-1 – Execuția structurilor din oțel și aluminiu
• EN ISO 12944 – Protecția anticorozivă prin sisteme de vopsire (condiție preliminară a termoprotecției)

Clasificări de rezistență la foc:

 Produsele și sistemele de termoprotecție sunt clasificate după durata menținerii performanței în condiții de foc standard: R30, R60, R90, R120, R180 (rezistență structurală) și EI 30–EI 180 (etanșeitate și izolare termică pentru elemente de compartimentare).

Cine execută lucrările?

Lucrările de termoprotecție trebuie executate exclusiv de operatori economici atestați conform reglementărilor IGSU (Inspectoratul General pentru Situații de Urgență) și de personal instruit de producătorul sistemului de protecție utilizat. Produsele aplicate trebuie să dețină agrement tehnic european (ETA) sau național(AT), precum și Declarație de Performanță (DoP) conform Regulamentului Produselor pentru Construcții.